www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Clasificarea sistemelor radar (1)

În funcţie de informaţiile pe care trebuie să le asigure, sistemele radar prezintă caracteristici diferite, iar tehnologiile constructive sunt de asemenea diferite. În funcţie de parametri şi de tehnologiile utilizate, sistemele radar pot fi clasificate astfel:

Sisteme Radar
Radare formatoare
de imagine
Radare ne-formatoare
de imagine
Radare primare
Radare secundare
Radare în impulsuri
Radare cu emisie continuă
cu modulaţie
internă a impulsului
modulate în
impulsuri
cu modulaţie
fără modulaţie
Sisteme Radar
Radare formatoare
de imagine
Radare ne-formatoare
de imagine
Radare primare
Radare secundare
Radare în impulsuri
Radare cu emisie continuă
cu modulaţie
internă a impulsului
modulate în
impulsuri
cu modulaţie
fără modulaţie


Figura 1: Clasificarea sistemelor radar

Sisteme Radar
Radare formatoare
de imagine
Radare ne-formatoare
de imagine
modulate în
impulsuri
Imaging Radar / Non-Imaging Radar

Un radar formator de imagine (Imaging Radar) asigură reprezentarea unei imagini a obiectului sau zonei observate. Acest tip de radare sunt utilizate pentru cartografierea Pământului şi a altor planete, a asteroizilor şi a altor obiecte cosmice, precum şi pentru clasificarea ţintelor în cazul sistemelor militare.

Exemple tipice de radare ne-formatoare de imagine (Non-Imaging Radar) sunt vitezometrele radar (radarele poliţiei) şi radioaltimetrele avioanelor. Ultimul tip de radare poate fi numit şi „difuzometre” deoarece ele măsoară proprietăţile de reflexie ale obiectului sau zonei observate. Un exemplu de radar secundar ne-formator de imagine îl reprezintă sistemele de imobilizare antifurt instalate recent pe unele automobile.

Radare primare

Un radar primar emite semnale de frecvenţă foarte înaltă care sunt reflectate de către ţinte. Aceste semnale reflectate sunt apoi recepţionate şi prelucrate. Spre deosebire de radarul secundar, un radar primar recepţionează componentele reflectate ale propriului semnal emis.

Radare secundare

În cazul acestor radare, avioanele trebuie să fie echipate cu un transponder (transmitting responder), iar acest transponder răspunde interogărilor radarului cu un semnal de răspuns codificat. Acest semnal de răspuns poate conţine mult mai multe informaţii decât semnalele recepţionate de radarele primare (ex. înălţimea de zbor, un cod de identificare sau informaţii privind o defecţiune la bord, cum ar fi lipsa comunicaţiilor...).

Radare în impulsuri

Radarele în impulsuri emit o serie de impulsuri de frecvenţă foarte înaltă şi de mare putere. După fiecare impuls de sondaj urmează o pauză mai lungă, destinată recepţionării semnalelor ecou, apoi un alt impuls de sondaj ş.a.m.d. Direcţia, distanţa, şi dacă este necesar înălţimea sau altitudinea ţintelor pot fi determinate prin măsurarea poziţiei antenei şi a timpului de propagare al impulsurilor.

Radare cu emisie continuă

Radarele cu emisie continuă (CW – Continuous Wave) emit un semnal de frecvenţă foarte înaltă continuu. Semnalul ecou este recepţionat şi prelucrat, iar receptorul (care are propria antenă de recepţie) este dispus în acelaşi loc cu emiţătorul. Orice emiţător radio civil poate fi utilizat pe post de emiţător radar, dacă se foloseşte un receptor dispus la distanţă de emiţător, care compară timpul de propagare al semnalului direct cu timpul de propagare al semnalului reflectat. Testele au demonstrat că poziţia exactă a unui avion poate fi determinată prin prelucrarea şi compararea semnalelor provenind de la trei staţii de televiziune.

Radare cu emisie continuă fără modulaţie

Semnalul de emisie al acestor radare este constant în amplitudine şi în frecvenţă. Acest tip de radare sunt specializate în determinarea vitezei. Distanţa nu poate fi măsurată. De exemplu, sunt utilizate de poliţie pentru măsurarea vitezei autovehiculelor (vitezometre radar). Echipamentele mai moderne (LIDAR) lucrează în gama de frecvenţe laser şi pot face în afara vitezei şi alte măsurători.

 

Radare cu emisie continuă cu modulaţie

Semnalul de emisie este constant în amplitudine dar modulat în frecvenţă. Această modulaţie face din nou posibil principiul măsurării timpului de propagare. Un alt avantaj al acestor radare este că recepţia semnalelor se face fără întreruperi şi astfel rezultatele măsurătorilor sunt disponibile în mod continuu. Aceste radare sunt utilizate pentru determinarea distanţelor nu foarte mari, atunci când este necesară o măsurătoare continuă (ex. la măsurarea înălţimii de către avioane sau la radarele meteo şi cele pentru realizarea profilului vânturilor).

Un principiu similar este utilizat de radarele în impulsuri ale căror impulsuri au durate mari, afectând în acest fel capacitatea de separare în distanţă. Aceste radare folosesc o modulaţie internă a impulsurilor emise, făcând astfel posibilă îmbunătăţirea rezoluţiei în distanţă prin metoda compresiei impulsurilor.

Radare bistatice

Un radar bistatic este un radar care are sistemul de emisie şi cel de recepţie dispuse în locaţii diferite, aflate la distanţe considerabile una faţă de cealaltă.