www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Principiul radarului

Figura 1: Principiul radarului

prinziple of radar

Figura 1: Principiul radarului

Principiul radarului

Principiul electronic de funcţionare al radarului este foarte asemănător cu principiul reflexiei undelor sonore. Dacă o persoană strigă în direcţia unui obiect care reflectă sunetele (cum ar fi un canion, un tunel sau o peşteră), va auzi un ecou. Cunoscând viteza sunetului în aer, se poate estima distanţa şi direcţia aproximativă a acelui obiect. Timpul necesar revenirii ecoului poate fi utilizat pentru calcularea distanţei, cunoscând viteza sunetului.

Radarul foloseşte undele electromagnetice aproximativ în acelaşi mod, după cum se observă în Figura 1. Un impuls de radiofrecvenţă este emis în spaţiu şi reflectat de către un obiect. O mică parte din energie este reflectată înapoi pe direcţia radarului. Acest semnal reflectat înapoi către radar poartă denumirea de semnal ECOU, ca şi în cazul undelor sonore. Sistemul radar utilizează acest semnal ecou pentru a determina distanţa şi direcţia respectivului obiect.

Cuvâtul RADAR este o abreviere de la

RAdio (Aim) Detecting And Ranging

Ceea ce înseamnă „Detecţie şi Telemetrie Radioelectronică”, adică cele două funcţii de bază ale radarului: descoperire şi localizare cu ajutorul undelor electromagnetice.

Radarele moderne pot extrage din semnalul ecou şi alte informaţii în afară de distanţă, însă determinarea distanţei prin măsurarea timpului de întârziere rămâne una din principalele funcţii ale radarului.

Principiul de funcţionare

Figura de mai jos ilustrează principiul de funcţionare al unui radar primar. Antena radarului iluminează ţinta cu un semnal de frecvenţă foarte înaltă, numit semnal de „sondaj”. Acest semnal este reflectat de ţintă şi recepţionat de către receptor prin intermediul antenei. Semnalul recepţionat se mai numeşte şi semnal „ecou”. Semnalul de sondaj este generat de un emiţător de putere mare şi recepţionat de un receptor cu sensibilitate ridicată. Comutatorul de antenă (numit şi duplexor) permite folosirea aceleiaşi antene atât de către emiţător, cât şi de receptor.

Figura 2: Schema bloc a unui radar primar

Figura 1: Schema bloc a unui radar primar

Figura 2: Schema bloc a unui radar primar

Toate ţintele produc o reflexie difuză, adică semnalul este reflectat în toate direcţiile (fenomen numit şi dispersie). Reflexia undelor în direcţie opusă celor incidente se numeşte „backscatter” (reflexie către radar).

Semnalele recepţionate vor fi afişate pe indicator. Acesta este de obicei un indicator de observare circulară (IOC), numit şi indicator panoramic (PPI). Un IOC afişează un vector cu originea în centrul ecranului, corespunzătoare poziţiei radarului, care se roteşte simultan cu antena, indicând direcţia acesteia şi implicit azimutul ţintelor. Vectorul poartă denumirea de „desfăşurare”.

Cuvântul „Aim” (a ţinti, a ochi) a fost eliminat deoarece radarul nu avea ca funcţie doar ochirea.

Descrierea modulelor în diagrama bloc