www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Distanţa minimă de descoperire

Rmin

Figura 1: Distanţa minimă de descoperire

Rmin

Figura 1: Distanţa minimă de descoperire

Rmin

Figura 1: Distanţa minimă de descoperire

Distanţa minimă de descoperire

Un radar monostatic în impulsuri utilizează aceeaşi antenă atât pentru emisie cât şi pentru recepţie, aceast lucru fiind posibil datorită comutatorului de antenă. Pe timpul emisiei radarul nu poate recepţiona semnale ecou deoarece traseul de recepţie este blocat de către comutatorul de antenă. Radarul va fi comutat în regim de recepţie doar după transmiterea întregului impuls de sondaj. Timpul de comutare trebuie să fie foarte scurt pentru a descoperi ţintele aflate foarte aproape de radar.

Distanţa minimă de descoperire Rmin reprezintă cea mai mică distanţă a unei ţinte care poate fi detectată de radar (observată pe indicator). După cum se observă, distanţa minimă depinde în principal de durata impulsului τ şi de timpul de comutare trecovery E-R al comutatorului de antenă.

Rmin = c0·(τ + trecovery) in [m]

2

Ţintele aflate la o distanţă mai mică decât cea corespunzătoare duratei unui impuls nu sunt observate. De exemplu, unei durate a impulsului de 1 µs, tipică pentru un radar pentru distanţe scurte, îi corespunde o distanţă minimă de aproximativ 150 m, valoare acceptabilă în general. Sistemele radar ce folosesc impulsuri de durate mari (impulsuri lungi) vor avea valori ridicate ale distanţei minime; pentru eliminarea acestui dezavantaj radarele moderne folosesc tehnici de compresie a impulsurilor, putând astfel utiliza impulsuri cu durate de zeci şi chiar sute de microsecunde.